Sweetdanutza15’s Weblog

Oamenii sunt minunati,fiecare in parte are ceva deosebit si ma conving zilnic de lucrul asta si ma bucura enorm.Am fost fericita castigatoare a unei abilitati extraordinare de a citi foarte repede oamenii si asta m-a facut sa reusesc sa am in jurul meu persoane valoroase.Am reusit sa leg prietenii durabile cu oameni cu care m-am intanit pur intamplator si de asemenea m-am tinut departe de unii care nu imi inspirau cea mai mare incredere.Cred ca datorita acestui fapt nu am avut niciodata o dezamagire in ceea ce priveste prietenii.Desi exista suparatri,certuri si mici conflicte,toate sunt trecatoare si la sfarsitul lor nu invatam decat sa ne apreciem mai mult unii pe altii.Recent am auzit o vorba care mi s-a parut pe cat de reala pe atat de adevarata si remarcabila: “Invata si din greselile celorlalti caci,nu vei avea vreme sa le faci tu pe toate!”.Acum cred cu tarie ca sunt o suma a tuturor oamenilor pe care la un moment dat i-am intalnit.Am luat de la fiecare cate ceva,fie bun,fie rau,am stiu ce “da bine” si ce ar putea fi criticat.Mereu am considerat,sau mi-a placut sa cred ca tot ce stiu am invatat de la EL,de la a iubi pana a avea sentimente mai urate,nu spun ura caci am norocul sa nu fi aflat pana acum ce inseamna cu adevarat.Stand sa analizez situatia am descoperit ca nu este chiar asa,iar asta imi da un sentiment de satisfactie.M-am apropiat de fiecare om care la un moment dat a fost in viata mea,pentru ca mi se pare genial sa te atasezi de oameni si mai ales mi se pare firesc si bine.Am dat totul in fiecare relatie pasagera si desi eu eram cea care pleca adesea,am reusit sa pastrez relatii care sa aiba continuitate,nu am plecat niciodata cu scandal,cu regrete sau cu jigniri.Daca privesc acum in urma la toti oamenii care au fost mai mult decat prieteni,caci nu pot spune iubiri,sunt mandra sa observ ca am pastrat si acum o relatie minunata.Am luat de la fiecare dintre ei cate putin,am invatat cum ar trebui construita o relatie si cel mai important am invatat ca uneori oamenii incearca sa se iubeasca doar din dorinta de a avea pe cineva,insa o adevarata relatie inseamna mult mai mult.Si desi se desparte,faptul ca la un moment dat au crezut ca pot cladi ceva si au luptat pentru un scop comun i-a apropiat,iar acest lucru nu merita pierdut ci trebuie consolidate intr-o relatie care nu poate aduce decat beneficii ambelor parti.Oamenii sunt cei care fac lumea sa se invarta,oamenii si realatiile pe care le creeaza.Recitind blogul mi-am dat seama ca in ultima perioada(cam lunga)posturile mele sunt unele triste…Cand am deschis blogul eram plina de optimism,iar in ultimul timp nu am mai regasit asa ceva…Simt pe de o parte ca m-am schimbat oarecum,ca am uitat sa descopar bucuriile asa cum obisnuiam sa o fac.Mi dor adesea de mine cum eram acum ceva ani,mi dor de ambitia pe care o aveam si de optimismul dus la extreme.Mi dor de asemenea de multi oameni din viata mea…sau poate mi dor de felul cum era eu in preajma lor.Mi dor de Ralu,sa scriem jurnale si sa punem la cale planuri diabolice,sa ne uitam la filme si sa barfim baietii ca apoi sa iesim afara si sa ne dam pe langa ei.Mi dor de Alinuta din liceu,de nebunia ei inimaginabila si de tupeul incredibil pe care il aveam cand eram cu ea,mi dor sa ma imbat cu ea si sa tipam pe strada dupa baieti,sa fumam narghilea si sa dansam pana cadem late.Mi dor de Liviu,sa stam ore in sir pe mess si sa povestim vrute si nevrute,sa ma plang la el de tot ce nu-mi convine si el sa ma certe si sa ma convinga ca intr-o zi toate astea vor fi amintiri si va fi bine,mi dor sa vina acasa si sa mergem la Grill sa bem cafea si sa barfim fetele,sa facem planuri,sa fie totul asa cum era candva.Oamenii vin pleaca,dar nu se uita.Am o multime de amintori legate de persoane care au insemnat si continua sa insemne enorm iar asta ma face fericita,ma face sa zambesc si sa multumesc ca am avut parte de ele.Adesea se intampla sa caut oameni vechi din viata mea in cei noi pe care ii intalnesc si chiar reusesc.Sentimentul nu este acelasi,caci fiecare sunt unici in felul lor,dar imi ofera o stare frumoasa totusi.Am gasit chiar si pe “celalalt El” si adesea fug in bratele lui cand mi dor.Stiu ca el ma primeste daca vreau sa fiu sarutata,sau luata de mana,sau tinuta in brate.El este acolo si imi satisface aceste dorinte,cu toate ca sunt constienta ca el stie ca in tot timpul asta eu doresc pe altcineva.Cred (si trebuie sa fie asa)ca si el ar dori pe altcineva in locul meu,dar fapul ca suntem aici si suntem noi si putem face ceva ne face sa depasim “detaliul” acesta. “Celalalt el” este si el de asemenea extraordinar,un om frumos,dar care trebuie sa fie minunea altcuiva,nu a mea si nici eu a lui.Dar e placut sa stii ca ai un refugiu,ca cineva te primeste langa el daca ai nevoie.Este de asemenea un prieten bun si asta il face si mai special.Prin el am aflat ca exista oameni care sunt facuti sa fie impreuna si unii care nu…Lucru pe care il negam inainte,consideram ca daca vrei sa mearga ceva va merge.Nu,acest fapt este un fals.Relatiile durabile implica mai mult decat interese comune,timp petrecut impreuna sau altele.Am multe in comun cu el si ne intelegem foarte bine,dar asta nu este de ajuns pentru a fi mai mult.E de ajuns pentru ceea ce avem noi insa,e de ajuns pentru a ne multumi.Astfel continuam sa ne amagim si sa oferim sentimente care ar trebui date altcuiva,insa pentru a nu le pierde le mimam intre noi.Plec totusi mereu cu un reget,caci mirosul lui nu este cel al cui ar trebui sa fie si amintirile astea trebuiau de asemenea sa fie ale unui alt EL.Insa am si satisfactia ca “exersez” in continuare sentimente pentru a reusi sa nu uit…

Astfel ca trebuie sa lasam oamenii sa se apropie de noi pentru a putea sa ne cunoastem noi pe noi mai bine,pentru a invata si pentru a evolua,dar mai ales pentru a fi inconjurati de persoane minunate care sa ne faca lumea un loc mai frumos!

One Republic – Come Home

Because home doesn`t feel like home without you…

Statea singur la bar cu capul rezemat in maini.Era de o depresie vizibila.Ea se apropia incet,cu pasi marunti…Trecuse atat de mult timp de cand nu ii mai vazuse ochii…Acum era la doi metri in fata ei si cu fiecare pas era mai aproape.Ajunsa in spatele lui,ii puse usor mana pe spate si il mangaie.El tresari…tresari dar nu se intoarse…Stia ca este ea,o cunostea de acum atat de bine…Nu vroia sa se intoarca de teama ca totul este o iluzie si se intampla in imaginatia lui.Ea continua sa il mangaie si il intreaba “Ce s-a intamplat?”.Atunci se intoarse si el.O privi in ochi.Stateau acolo unul langa altul,fara sa scoata nici un cuvant,doar privindu-se in ochi si totusi isi spuneau atat de multe si se intelegeau minunat.Dupa un timp ea il stranse in brate caci stia ca de asta avea nevoie si ii spuse:”Hai sa ne asezam”.S-au asezat la o masa.El privea in jos abatut.”Spune-mi ce se intampla cu tine” il ruga ea.”Nu mai pot si nu mai vreau sa te ranesc.Nu asta e viata pe care mi-o doresc si nici drumul pe care vreau sa merg.Te-am distrus si nu meriti asta si…”.”Shhh…” il intrerupse ea.Ii lua mainile in ale sale si le puse la inima ei.”Simti?Esti sufletul meu.Esti tot ceea ce stiu sa vreau,esti minunea mea.Cum ai putea sa imi faci tu mie rau?”.Ramasesera pierduti unul in privirea celuilalt si doar acel moment conta,faptul ca erau acolo unul pentru celalalt,toti anii trecuti nu contau si nici cei ce urmau.Acum,aici,in acest prezent ei se aveau si asta era tot ce stiau sa faca.”Strange-ma in brate” o ruga el…

BEFORE SUNSET

Pentru ca este cel mai minunat film pe care l-am vazut vreodata(si am vazut cateva:)) si este primul film pe care dupa ce l-am terminat de vizionat l-am pus din nou si m-am uitat la el ca si cand il vedeam pentru prima data.Si acum m-am uitat din nou la el si tot extraordinar mi se pare si o sa mai ma uit de multe ori:))Exista si o prima parte care se numeste ”Before Sunrise”.Just watch and be surprised:)

Nimic…pustiu..gol…imens gol si incredibila durere…Timpul nu mai are rabdare…pentru mine cel putin se grabeste rau si nu imi da posibilitatea sa percep nimic din ce se intampla,nimic altceva decat suferinta pricinuita de neputinta.O durere pe care nu credeam ca o voi mai resimti vreodata,credeam ca trecerea timpului si toate cate s-au intamplat m-au facut oarecum nepasatoare.Gresit…Crunte zile si nopti…Am plans cum uitasem ca stiam sa o fac.Si nici nu tineam sa imi amintesc.Acel plans idiot cand te ineci,cand te doare fata,cand simti ca iti cad ochii la propriu si,in ciuda acestei dureri,continui…continui pentru ca simti sufletul cum te doare,il simti viu,este o durere care te face sa simti ca traiesti cumva pentru ceva.Am ajuns sa imi doresc niste lucruri atat de comune care mi s-ar parea extraordinare…un somn fara vise si o zi linistita.Nu obisnuiam sa visez noaptea,rar daca o faceam rar imi aminteam secvente vagi.Sunt insa nopti bune de cand am acelasi vis.De fapt nu este acelasi caci nu rememorez decat sentimentul,ideea…Il am,este langa mine si brusc dispare,il pierd.Ma trezesc ingrozita si il caut degeaba.Si nu stiu de ce,caci oricum nu il am si ma uit zadarnic dupa el.Sa nu il fi avut niciodata?Nu cred…sau cel putin nu imi place sa cred…optimism si naivitate probabil…Mi se invart in minte mii de momente contradictorii.Si totusi multe imi demonstreaza ca a fost ”candva” al meu iar eu am fost ”intotdeauna” a lui…Si toate gandurile datorita sarbatorilor care au trecut groaznic.Si asta din multe motive.Nu am simtit nici un spirit,am fost pe fuga permanent,am sperat si nu am primit,am plans sufletul din mine si m-am intors mai pustiita decat am plecat…Obisnuiam sa imi fac liste cu obiective si sperante pentru anul viitor,sa fac bilantul celui care a trecut…nimic acum…As vrea sa imi doresc alte lucruri pentru mine…As vrea sa ma opresc si sa am timpul necesar sa ma gandesc la ceea ce vreau.M-am plans prea mult si totusi…niciodata nu am vrut sa nu-l mai vreau…

P.S. : Nu mai am de munca

A trecut mult timp de cand nu ti-am mai scris,de cand am uitat, de cand am incetat sa cred…prea mult timp. Astfel ca, desi poate nu am fost cea mai cuminte si nici cea mai ascultatoare, o sa-ti impartasesc gandurile si dorintele mele, in speranta ca poate candva, cumva, vei tine cont de ele…Si daca nu va fi asa, macar o voi face pentru sufletul meu, pentru ca am nevoie sa cred in ceva, sa cred ca pot cere cuiva ceva si as putea chiar primi…Cand eram mica iti scriam mereu si tineai intotdeauna cont de dorintele mele. Papusi, rochite, fundite, mi le aduceai pe toate sub brad, impachetate minunat si tare mai asteptam sa-mi dea mama voie sa navalesc acolo sa le despachetez. Era atat de simplu atunci si asa as vrea sa fie si acum. Totusi ceea ce-mi doresc nu pot gasi sub brad, pentru ca am reusit cumva sa am alte cerinte…Mi-as dori totusi mult sa-ti pot cere din nou o papusa si aceasta sa ma multumeasca pana la Dumnezeu. Anul acesta vreau sa cotrobai in sacul tau dupa putina liniste si pe aceea sa mi-o oferi mie. Poate si-o doresc si altii, insa sunt dispusa sa o impart. O farama de liniste Mosule, atat vreau de la tine. Caci in cele din urma, nimic nu este mai important decat un suflet care nu este macinat de griji. Nu ca as avea eu mari probleme, nu-mi permit sa ma plang de ele atata timp cat am avut parte de sanatate. Deoarece atata timp cat capul si corpul iti permite,nimic nu este imposibil. Sunt alti oameni cu mii de probleme mult mai mari si mai importante decat ale mele si se descurca minunat si inca stiu sa gaseasca bucuria vietii. Unii n-au o mana, un picior, sufera de boli crunte si totusi razbat. Asa ca ce drept as avea eu sa iti cer tie lucruri care pentru altii sunt vitale? Eu iti promit ca voi incerca sa ma descurc asa cum pot, cu resursele de care beneficiez acum si-mi sunt suficiente…cel putin asa trebuie sa fie…Nu vreau de la tine decat liniste…linistea care sa ma ajute sa-mi limpezesc capul, sa gandesc rational, sa mai las sentimentele din cand in cand macar, sa invat sa fac lucruri intai pentru mine,apoi pentru altii, sa am puterea sa imi pastrez prietenii cei vechi si minunati langa mine si sa-i intampin cu caldura pe cei noi. De asemenea Mosule…as mai avea eu o mica rugaminte…cu riscul sa ma intend in dorinte…macar incerc…As vrea ca anul acesta sa ma lasi sa fiu langa el…O zi…o ora…oricat…insa sa il stiu ca este langa mine pentru un moment…Caci asta imi da o mare putere…sa il vad eu langa mine pentru cateva clipe,sa stiu ca este acolo pentru mine…Si daca pleaca apoi nu mai ma intereseaza…Vreau doar sa am eu amintirea unui moment langa el Craciunul acesta…Mosule…atat mi-as dori eu daca ai putea tu sa imi ofer mie…daca nu…voi mai incerca la anul inca o data!

Multumesc Mosule,

Danutza

”BRATELE MELE NU I-AR MAI DA DRUMUL NICIODATA. AM TRECUT PE STRAZI CU ARBORI PE CARE NU-I MAI VAZUSEM ACOLO NICIODATA MAI INAINTE. ORASUL MEU IMI DADEA DE INTELES CA NU-MI APARTINEA. EU II APARTINEAM LUI, LA FEL CA IARBA TRUFASA DINTRE PIETRELE CALDARAMULUI, ASEMENI CUTIILOR TURTITE DE PE TROTUAR. DOAR MAI FRAGILA…ASTA A FOST ULTIMA ZI CARE A CONTAT…RESTUL A FOST O VIATA…”(ANNELIES VERBEKE-DORMI!)

Pentru ca vei ramane mereu amintirea celor mai frumoase timpuri…

Pentru ca niciodata nu am avut un alt motiv mai bun…

Pentru ca zambesc numai gandindu-ma…

Pentru ca am invatat tot ce stiu langa tine…

Pentru ca langa tine era simplu…

Pentru ca esti parte din mine…

Pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic cand totul parea atat de dificil…

Pentru ca ai facut lucruri inimaginabile sa fie posibile…

Pentru ca m-ai lasat dar nu m-ai uitat niciodata…

Pentru ca ma intorc mereu la tine cand am nevoie de raspunsuri…

Pentru ca felul in care ma priveai imi spunea totul,fara sa rostesti un cuvant…

Pentru ca langa tine simteam cum timpul sta in loc pentru noi…

Pentru ca te aveam si nu-mi lipsea nimic…

Pentru ca iti pasa cand ma durea asa cum nu o facea nimeni…

Pentru ca nimeni nu ma linistea asa cum o faceai tu…

Pentru ca m-ai invatat sa fiu puternica in fata celorlalti…

Pentru ca faceai raul sa para bine…

Pentru ca ai vazut atatea lucruri bune in mine…

Pentru ca ai crezut in mine…

Pentru ca ai facut pentru mine lumea un loc mai bun…

Pentru ca…ai fost minunea mea din fiecare zi!!!

Pentru toate acestea si pentru inca o mie de motive…

P.S.: Crina dear imi cer scuze ,nu m-am putut abtine…Stii tu…De fapt stii tu prea bine,deci…Sper sa nu-ti starnesc reactii…adverse:*

Sa privesti in ochii tristi a persoanei dragi este poate cel mai dureros lucru posibil…Sa privesti omul de langa tine si sa stii ca este macinat de probleme iar tu esti neputincios…greu…foarte greu lucru…Cand este langa mine n-as adormi niciodata.L-as privi ore in sir si nu m-as satura nici o clipa.Grijile,necazurile,toate dispar ca prin minune in somn.Cel putin asa pare privind din exterior.Este de o calmitate iesita din comun si o minunata liniste il cuprinde.Si il privesc si ma gandesc ca pot sa il pierd curand,si astfel ma trezesc din visarea cu ochii deschisi,dar vreau sa ramana mereu aici,sa fim intotdeauna ca acum.Dupa atat de multe dezamagiri,cand intalnesti un suflet atat de minunat,singurul lucru pe care poti sa il faci este sa ramai langa el si sa speri.Si astfel m-am atasat de el intr-un mod in care nu mai credeam ca sunt capabila vreodata.Si desi lucrurile sunt complicate,langa el totul pare simplu,este de o maturitate de care aveam atat de multa nevoie…Si stau mereu cu inima stransa,caci stiu ca situatia nu este in favoarea noastra,si imi place sa cred ca nu ar pleca,ca nu ar renunta acum.Si il vad cat de neputincios este in fata a ceea ce urmeaza sa se intample,si totusi de fiecare data cand il rog,gaseste o nebanuita putere sa incerce.Si este minunat sa vad ca desi secat de orice resursa,incearca.Insa oare sunt eu in masura sa decid pentru altcineva?Sa influentez o viata,sa indrept un destin intr-o directie in care vreau eu?Sa insist asupra unui fapt care oricum intr-un fel sau altul este menit esecului,sa obosesc un suflet doar de dragul de a-l vedea cum lupta?Poate ca e mai bine sa ma retrag la timp,poate asta e o mai mare dovada de tarie,sa stii sa renunti la timpul potrivit.Totusi,sa gasesti dupa atata amar de vreme un suflet frumos si sa renunti?…Si ma tem ca va pleca oricum,si inca mai pretuiesc fiecare moment petrecut langa el caci stiu ca atat imi va ramane,amintirea clipelor frumoase si mai ales linistite.Cum poti ramane,stiind ca se apropie timpul cand celalalt va pleca?Si cu fiecare zi ce trece…suntem mai aproape de final…

MAI RAMAI

Pentru ca este minunat cand ramai…