Sweetdanutza15’s Weblog

Acum cateva zile ma intreba cineva daca as putea sa o iau de la capat cum as face lucrurile?Hmm…sa o iau de la capat?Adica sa-mi imaginez viata asa cum mi-ar placea?Sa reconstitui totul in favoarea mea?Ah ce bine suna…Si totusi,dupa ce am cugetat putin am ajuns la concluzia ca nu as face nimic altfel.Suna ca un aforism din carti citite si rascitite,a o vorba mareata folosita de oameni care vor sa se dea viteji si sa demonstreze ca viata lor e cea mai buna si nu necesita schimbare.Eu insa nu la asta ma gandesc cand zic ca nu as schimba nimic…as face exact aceleasi greseli,dar mai devreme.Mai ales in privinta Lui,un El pe care am invatat sa-l pretuiesc mult prea tarziu,un El pentru care am inceput sa lupt cand deja era al atcuiva,un El pe care l-am lasat sa plece fara sa fac nimic,acel El fara de care acum nu mai imi concep existenta.Si totusi acel El care poate sa traiasca fara mine,care nu se mai intoarce la mine ca altadata,care nu mai cauta dragostea mea copilareasca.Unele lucruri daca nu le faci la timpul lor,poti apoi sa incerci din rasputeri,sa te tavalesti pe jos si sa te dai peste cap ca tot nu vei reusi.Si raman aici,departe de el,caci nu am stiut sa lupt la timp pentru a-l avea acum langa mine,raman cu amintirea zilelor acelea si cu regretul ca puteam sa fac atat de multe si am facut atat de putine.Eu sunt singura vinovata pana la urma,eu am ales sa traiesc asa,sa ma las chinuita de amintirea lui in halul asta.Imi lipseste atat de mult incat ma doare,ma doare indiferenta de care am fost capabila.Ma doare cand simt ca mana pe care el o strangea acum este goala,ma doare sarutul oferit de altcineva care nu este El si deschid ochii in speranta k totusi…si ma amagesc iar si iar.Cum poate sa doara atat de tare amintirea unor clipe atat de placute?Ce ironic…Ma plang de prostia mea si de neputinta de a vedea bunatatea din alti oameni.Nici nu mai stiu daca e neputinta sau pur si simplu nu vreau…Ciudat este ca nici macar nu mai plang.Poate ca exista un anumit numar de lacrimi care trebuie sa curga pentru fiecare barbat,iar ale mele pentru el s-au terminat,au ajuns la limita.Am totusi sufletul secat si alte lucruri,nu lacrimile ma dau de gol.Urasc omul in care m-am transformat.As putea sa zic ca din cauza lui ca deah,ca roman patriot ce sunt,asa e traditia,sa dai vina pe altul pentru necazul tau.Dar nu,am mai zis si repet,eu am ales sa traiesc asa si imi asum faptele.E dureros sa te trezesti deodata singur acolo unde inainte eram amandoi,e dureros sa auzi cuvantul ,,niciodata” din gura omului care iti promitea acel viitor minunat,e dureros sa te trezesti deodata fara planuri,fara vise,fara sa stii incotro sa o apuci,sa realizezi ca singurul drum pe care te-ai vazut si te-ai imaginat vreodata mergand e cel mai prost drum.Si sunt dureros de departe de el,dar totusi il simt atat de aproape…Este langa mine prin mine,este fiecare om cu care ma intersectez,este gandul si sufletul meu…Este greseala pe care as vrea sa o fac din nou…dar mai devreme…